SELENA DARIA VLAD

De la 2 ani si 6 luni, copilaria Selenei a insemnat cure de chimioterapie, punctii medulare si lombare, zeci de drumuri la spital si multe, multe analize. Cu toate acestea desi spune ca s-a saturat si nu mai vrea niciodata la spital se bucura de fiecare zi de la Bunul Dumnezeu.
Este o fetita tare cuminte. Asteptam cu nerabdare sa treaca ultimele luni din tratamentul cu citostatice si sa ne pregatim de gradi, sa putem spune ca am trecut cu bine de aceasta incercare.
Insa dupa o interventie la obrajorul drept ce parea in prima faza abcces, apoi nodul si care s-a dovedit a fi o formatiune tumorala – infiltatie leucemica, globulele rosii au inceput sa scada. Noi asteptam sa reluam tratamentul cu citostatice insa d-na doctor ne-a chemat la o punctie medulara si vestea pe care nu creadeam ca o vom mai auzi vreodata ne-a facut sa tremuram! Selena a facut recadere medulara si extramedulara – salvarea noastra transplantul de celule stem la un centru medical din strainatate. Costul unui transplant la un centru medical din strainantate se ridica la 150 000 euro. Nu se poate realiza in Romania pentru ca la noi se poate efectua numai transplant de donator inrudit, iar la noi nu este nimeni din familie compatibil.
Chiar acum o perioada vorbeam cu cineva despre faptul ca as vrea sa pun cateva randuri pe acest blog, insa ceva ma retinea si ma tot gandeam sa astept sa treaca toata perioada de tratament, acum insa nu pot sa va spun ca Selena este bine asa cum ne-am dorit, asa cum am sperat, va spun ca Selena a inceput din nou chimioterapia pentru recidiva, ca nu coboara din pat, vrea acasa si tresare de fiecare data cand se deschide usa. Sta zi si noapte numai pe picioarele mele, iar ochisorii ei sunt mai tristi ca niciodata.Am montat cateterul venos central inca din prima zi de chimioterapie, caci dupa o saptamana de analize cu greu Selenei i se mai putea gasi vreo vena. Devine isterica de-a dreptul cand este vorba de branula, iar la interventia de la obrajor a fost nevoie sa o adoarma cu gaz sa-i poate prinde o vena si aceea la piciorus.
Imi spune ca ma iubeste si de aia sta nemiscata sa i se faca tratamentul ca nu vrea sa ma supere.
Are acum 4 ani si 6 luni si intreband-o la ce sa gandeste cand sta la mami pe picioare imi spune ca viseaza sa nu mai stea aici la spital niciodata. Important este sa raspunda la tratamentul pe care l-am inceput si apoi sa gasim in cel mai scurt timp posibil donator in registrul international.
Ne asteapta un drum lung insa Selena va lupta si va invinge de data acesta pentru totdeauna. Cand pleaca tati de la noi imi spune “un secret” ca-l iubeste prea mult si-i vine sa planga ca nu poate sa stea cu noi, pe care trebuie sa i-l transmit eu. Am credinta ca vom invinge in acesta lupta!
Multumim tuturor celor care ne-au ajutat pana acum si tuturor celor care ne vor ajuta! Dumnezeu sa ne ajute tuturor! Orice ajutor oricat de mic este binevenit!

Trebuie sa nu uitam ceea ce spun temerarii – invingatorii cancerului:
CANCERUL TREMURA IN FATA SPERANTEI!

Dupa ce am vazut cum sunt ingrijiti si care sunt nevoile copiiilor afectati de leucemie si alte cancere am hotarat la inceputul anului 2010 sa infiintam o asociatie non profit care are ca scop imbunatatirea conditiilor de ingrijire si ajutorarea copiilor afectati de cancer.

Altfel spus am ajuns de la Selena la …Aripi spre viata.
Site-ul www.aripispreviata.ro descrie in mare parte proiectele in care ne-am implicat.
Un alt aspect important privind acesti micuti este faptul ca am incercat ca toti indiferent de mediul din care provin sa beneficieze de medicamente citostatice (cu referire la acele citostatice ce nu se importa – vincristin, metrotexat tablete, dexametazona comprimate, etc), decontarea analizelor, catetere venos centrale si adjuvantele necesare sustinerii organismului in timpul curelor de chimioterapie.

Ma rog la Bunul Dumenezeu sa ne ajute,
sa o salveze pe Selena Daria!

Inainte cu 3 luni de terminarea tratamentului cu citostatice, Selena Daria Vlad a facut Recadere Medulara si Extramedulara.

Transplantul de celule stem hematopoietice la un centru din strainatate este sansa la viata a Selenei!

In perioada 4 martie 2011 – 3 iunie 2011 Selena are teledon in reteaua Romtelecom:

Selena continua chimioterapia. Dupa socul de a afla ca 90% din maduva si 60% din sangele Selenei sunt afectate de celule canceroase a inceput lupta cu un dusman greu de invins si nemilos. Tot ce stiu este ca trebuie sa reusim, Dumnezeu ne ajuta!
Va multumim tuturor celor care ne sunteti alaturi, nu avem cuvinte sa va putem multumi indeajuns, ne rugam sa fiti sanatosi si sa aveti o viata linistita. In jurul nostru s-a format un lant puternic care ne-a sprijinit si au luptat alaturi de noi. Selena a simtit aceasta putere, s-a hranit cu ea si am reusit sa depasim episoade foarte grele. A invatat sa aiba rabdarea de a sta conectata la aparate, a invatat ceea ce nici macar un om mare n-ar trebui sa stie. Sunt zile si nopti de tacere si lacrimi care te sfasie…, intrebari multe din partea ei “cand ma fac bine?“, “cand mergem acasa?”, ”de ce trebuie sa stam aici?”. Disperarea cu care se agata de toate povestile mele, ochii tristi care se lumineaza cand ii zambesc si increderea pe care o capata cand o sustin in timpul tratamentului cu citostatice sunt greu de explicat in cuvinte. Transfuziile de sange au devenit cremuta rosie, trombocitele sunt cremuta galbena, citostaticele de diverse culori au devenit pe rand cele galbene – supa, cele rosii- ceai, altele apa si tot asa incercam sa facem din toate astea o poveste.
Cele cateva luni de pana acum au facut cat o viata de om…Tratamentul cu citostatice va dura cativa ani buni in care va trebui sa o sustinem, sa o integram, sa reusim sa nu ne lasam doborati nici o secunda. Domnul mi-a ajutat sa-mi pot canaliza gandurile si sufletul numai si numai in mod pozitiv, atitudinea avand un rol foarte important in parcurgerea etapelor acestui tratament.
N-as putea sa va povestesc despre traumele unei astfel de vieti, va pot asigura insa ca nu voi uita nimic si ca experienta acumulata in acest timp o voi pune in slujba celor ce vor avea nevoie – voi intinde si eu o mana de ajutor!
Selena este un copil caruia ii place sa asculte povesti adevarate, despre oameni, intelege suferinta altor copii, uneori se izoleaza alteori are puterea de a le oferi o mangaiere , cu glasul ei micut intreaba “ce te doare?”, “ti-a trecut?”, “hai ca o sa-ti treaca”. A devenit foarte matura. E plina de iubire si de viata. Ma rog la Dumnezeu sa-i daruiasca sanatate si liniste in sufletul ei micut de copil.
Am fost intrebata cum mai pot rade cand stiu ca am copilul bolnav … Raspunsul este foarte simplu pentru aceia care nu pot intelege. Pentru copilul tau trebuie si poti face orice…chiar sa si razi. Simte totul speranta ta este speranta lui, gandirea ta pozitiva ii da aripi, il ajuta in drumul spre vindecare. Am vazut ce inseamna, pentru ea, sa fiu cazuta psihic, am vazut diferenta si am vazut la ceilalti parinti care nu pot sustine si in acest fel copilul. Devin impovarati cu griji si multe sperante se naruie…uneori conducand chiar la inrautatirea starii celor mici. Am fost intrebati de asemenea daca s-a obisnuit cu perioadele lungi de spitalizare, cu tratamentul si efectele lui. Am raspuns ca nu s-a obisnuit si nici nu vreau sa se obisnuiasca. Am vrut ca Selena sa lupte si lupta micuta, indura totul curajoasa stiind ca va veni si ziua cand toate acestea se vor sfarsi si va fi bine. Chimioterapia este foarte grea, zile in sir de stat in pat, un rau permanent, apele care curg pe ea, mirosul ala care se imbiba in noi. Sa-ti vezi copilul prabusindu-se astfel e de nedescris, dar de fiecare data te intaresti si mergi mai departe. Dumnezeu se indura de noi si ne invredniceste cu mult curaj si intelepciune, ne invata sa ne purtam destinul.
Va rog sa nu uitati nici macar o secunda in aceasta viata ca ei reprezinta totul, copiii nostri, fiti gata oricand sa le oferiti chiar si viata daca vi se cere. Bucurati-va de copii! Faceti din copiii vostri oameni…intre oameni!
Sper acest mic mesaj sa nu supere pe nimeni, insa mi-as dori sa nu mai sufere atatia copii, sa constientizam ca putem ajuta mai mult . Nici eu nu am stiut in ce mod pana acum, am invatat alaturi de copilul meu, am invatat alaturi de oamenii minunati care sunteti voi cei care s-au rugat si ne-au ajutat.

Pe 5 mai Selena a terminat prima cura de citostatice si am avut o saptamana de pauza pe care am petrecut-o acasa.
Acum am ajuns din nou la Fundeni pentru inca o luna si putin cat dureaza urmatoarea etapa de chimioterapie. In ziua dinaintea plecarii Selena a fost agitata, a plans mult si cand i-a spus bunica ca maine merge la o plimbare in parc cu mami si tati a spus ca nu vrea ca ea pleaca in Germania cu avionul. Toti eram de fapt foarte tensionati si cred ca ea a simtit. A vazut reportajul de la “Povestiri adevarate” si mi-a spus ca-i place cel mai mult filmul asta cu ea sa-i sun sa-l dea mereu. Mai tarziu la B1 tv, m-a intrebat: “de ce nu e colorat si filmul asta nu au avut acuarele pentru pictat?”. Acuarele sunt ultima ei descoperire.
Cat am stat acasa, a reusit sa mearga cate putin dar cel mai mult am tinut-o in carucior la aer, caci piciorusul in care a avut o branula, e vanat, se umfla si o doare, iar ea in general e foarte slabita. A trebuit sa o tundem de tot pentru ca parul incepuse sa-i cada foarte tare.Am fost cu totii afectati si ea a cerut sa poarte basmaluta. Acum s-a mai obisnuit, iar cand a vazut ca mi-am strans eu parul cu un elastic colorat m-a intrebat: “Mami, era al meu de cand eram mica si aveam par si acum ti l-am dat tie ca eu nu mai am?”.
Intelege totul,sunt covinsa. Bunul Dumnezeu sa-i dea putere sa suporte toata terapia si sa se vindece. In ultimele zile nu prea a putut sa manance din cauza aftelor si a micilor rani din gurita. Este dureros si foarte greu sa nu ai nici o putere, dar va fi un miracol si Selena se va vindeca, TREBUIE. Avem alaturi de noi prieteni, oameni extraordinari pentru care a fost de ajuns sa priveasca in ochii ei o secunda. Cuvintele sunt prea sarace sa va pot multumi vreodata pentru ceea ce faceti. Ma rog pentru voi toti, pentru ca nimeni sa nu treaca printr-o asemenea suferinta.
Cand am nascut-o, in timpul zilei luna a fost pe cer si atunci am hotarat sa-i punem numele Selena. Primul ei sunet nu a fost plansul, ci a stranutat si toti din sala de nasteri, imi amintesc de parca a fost ieri, au spus ca va fi norocoasa. Selena este norocoasa ca ne are pe noi si pe voi toti care de aproape sau de departe ati devenit parte din noi, din viata noastra.
Vreau sa cred ca pana la urma totul va fi bine. Nu o pot privi cu alte ganduri, imi este imposibil! Cand ne vom intoarce din Germania veti vedea o fetita vesela, sanatoasa si, din pacate, nu pot sa nu ma gandesc la asta, prea matura pentru varsta ei.A trebuit sa scoatem dulciurile din alimentatia si s-a terminat bucuria oului Kinder. A intrebat insistent vreo doua zile iar acum nu mai pomeneste de nici un dulce. Acelasi lucru l-a facut si la spital cand dupa ce a cerut prin urlete si rugaminti sa mergem inapoi acasa a cedat si nu a mai pronuntat cuvantul pana cand nu a vazut ca intram pe strada noastra la intoarcerea dupa prima cura de tratament.
Cele 5 zile au trecut asa repede, nici nu s-a dezmeticit bine, a avut emotii si acum iata m-am intors la spital. Oare ce-i in sufletelul ei? De multe ori incepe sa planga si cand incerc sa aflu ce are imi spune: “vreau sa plang si atat”. Asta ma sfasie cum se sprijina pe umarul meu si nu pot face decat sa o mangai si sa ma rog sa se linisteasca.
Selena suporta cu curaj si tacuta boala, durerea de a fi departe de tot ce ii este drag si are speranta ca plecam in vacanta in Germania si acolo ne vom face bine. Doamne ajuta!

SELENA DARIA VLAD – 2 ani si 8 luni

Diagnostic: LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA

SELENA ARE NEVOIE DE NOI!

HAIDETI  SA FACEM TOT POSIBILUL CA ZAMBETUL  SELENEI SA  NU DEVINA O AMINTIRE!

Impreuna sa dovedim ca suntem mai puternici decat boala micutei Selena!