Ganduri…

Selena continua chimioterapia. Dupa socul de a afla ca 90% din maduva si 60% din sangele Selenei sunt afectate de celule canceroase a inceput lupta cu un dusman greu de invins si nemilos. Tot ce stiu este ca trebuie sa reusim, Dumnezeu ne ajuta!
Va multumim tuturor celor care ne sunteti alaturi, nu avem cuvinte sa va putem multumi indeajuns, ne rugam sa fiti sanatosi si sa aveti o viata linistita. In jurul nostru s-a format un lant puternic care ne-a sprijinit si au luptat alaturi de noi. Selena a simtit aceasta putere, s-a hranit cu ea si am reusit sa depasim episoade foarte grele. A invatat sa aiba rabdarea de a sta conectata la aparate, a invatat ceea ce nici macar un om mare n-ar trebui sa stie. Sunt zile si nopti de tacere si lacrimi care te sfasie…, intrebari multe din partea ei “cand ma fac bine?“, “cand mergem acasa?”, ”de ce trebuie sa stam aici?”. Disperarea cu care se agata de toate povestile mele, ochii tristi care se lumineaza cand ii zambesc si increderea pe care o capata cand o sustin in timpul tratamentului cu citostatice sunt greu de explicat in cuvinte. Transfuziile de sange au devenit cremuta rosie, trombocitele sunt cremuta galbena, citostaticele de diverse culori au devenit pe rand cele galbene – supa, cele rosii- ceai, altele apa si tot asa incercam sa facem din toate astea o poveste.
Cele cateva luni de pana acum au facut cat o viata de om…Tratamentul cu citostatice va dura cativa ani buni in care va trebui sa o sustinem, sa o integram, sa reusim sa nu ne lasam doborati nici o secunda. Domnul mi-a ajutat sa-mi pot canaliza gandurile si sufletul numai si numai in mod pozitiv, atitudinea avand un rol foarte important in parcurgerea etapelor acestui tratament.
N-as putea sa va povestesc despre traumele unei astfel de vieti, va pot asigura insa ca nu voi uita nimic si ca experienta acumulata in acest timp o voi pune in slujba celor ce vor avea nevoie – voi intinde si eu o mana de ajutor!
Selena este un copil caruia ii place sa asculte povesti adevarate, despre oameni, intelege suferinta altor copii, uneori se izoleaza alteori are puterea de a le oferi o mangaiere , cu glasul ei micut intreaba “ce te doare?”, “ti-a trecut?”, “hai ca o sa-ti treaca”. A devenit foarte matura. E plina de iubire si de viata. Ma rog la Dumnezeu sa-i daruiasca sanatate si liniste in sufletul ei micut de copil.
Am fost intrebata cum mai pot rade cand stiu ca am copilul bolnav … Raspunsul este foarte simplu pentru aceia care nu pot intelege. Pentru copilul tau trebuie si poti face orice…chiar sa si razi. Simte totul speranta ta este speranta lui, gandirea ta pozitiva ii da aripi, il ajuta in drumul spre vindecare. Am vazut ce inseamna, pentru ea, sa fiu cazuta psihic, am vazut diferenta si am vazut la ceilalti parinti care nu pot sustine si in acest fel copilul. Devin impovarati cu griji si multe sperante se naruie…uneori conducand chiar la inrautatirea starii celor mici. Am fost intrebati de asemenea daca s-a obisnuit cu perioadele lungi de spitalizare, cu tratamentul si efectele lui. Am raspuns ca nu s-a obisnuit si nici nu vreau sa se obisnuiasca. Am vrut ca Selena sa lupte si lupta micuta, indura totul curajoasa stiind ca va veni si ziua cand toate acestea se vor sfarsi si va fi bine. Chimioterapia este foarte grea, zile in sir de stat in pat, un rau permanent, apele care curg pe ea, mirosul ala care se imbiba in noi. Sa-ti vezi copilul prabusindu-se astfel e de nedescris, dar de fiecare data te intaresti si mergi mai departe. Dumnezeu se indura de noi si ne invredniceste cu mult curaj si intelepciune, ne invata sa ne purtam destinul.
Va rog sa nu uitati nici macar o secunda in aceasta viata ca ei reprezinta totul, copiii nostri, fiti gata oricand sa le oferiti chiar si viata daca vi se cere. Bucurati-va de copii! Faceti din copiii vostri oameni…intre oameni!
Sper acest mic mesaj sa nu supere pe nimeni, insa mi-as dori sa nu mai sufere atatia copii, sa constientizam ca putem ajuta mai mult . Nici eu nu am stiut in ce mod pana acum, am invatat alaturi de copilul meu, am invatat alaturi de oamenii minunati care sunteti voi cei care s-au rugat si ne-au ajutat.