Au trecut doua saptamani de cand Selena a plecat la Domnul si e foarte greu, doar atat pot spune, nu am cuvinte.
Dupa acel 2 august in care lucrurile mergeau foarte bine la urmatoarele analize din 7 august am inceput sa ma ingrijorez caci LDH-ul Selenei crescuse si asa a fost si in timpul leucemiei. Restul analizelor aratau ok. Atunci doctorii au hotarat ca marti 9 august sa-i recolteze maduva si raspunsul a fost greu de indurat. Leucemia reaparuse, cu un procent de 80 % celule canceroase intr-o maduva care era in procent de peste 90% din nou a ei, totul pe un fond de RVHD extern cu mancarime pe piele pe care nici medicii nu si-o explicau. Din punct de vedere medical era clar raspunsul – leucemia nu va mai raspunde nici unui tratament recaderea aparand mult prea repede la nici 2 luni de la transplantul de celule stem. Despre echipa de medici si asistenti din Israel va pot spune ca sunt oameni deosebiti care ne-au spus de la inceput ca vor face tot ce stiu pentru Selena, dar ca Dumnezeu stie care este planul, tot timpul cand vorbeam se uitau in sus spre cer. Au plans cu noi, ne-au asigurat tot tratamentul pentru ca Selena sa nu sufere din cauza durerilor, dar Bunul Dumnezeu s-a indurat de ea si de cand am ajuns acasa doar in ultimile ei zile a fost nevoie sa-i punem plasturi cu morfina si rareori a luat cate un siropel pentru dureri. Pe 14 august ne-am intors acasa Selena foarte bucuroasa (pe aeroport ne-a spus ca e ca un vis pentru ea) si fericita.
I-am serbat cei 5 anisori si i-am implinit dorinta de a-i aduce cadou un rucsac cu tot ce-i va trebui cand va merge la gradi, asta ne-a cerut. Tratamentul medical urmat a fost paliativ, am incercat sa tinem in frau globulele albe, i-am pus pe cateter sange si globule rosii de cate ori a fost nevoie si ne-am rugat sa se faca Voia Domnului si ce e mai bine pentru Selena, chiar daca pentru noi stiam ce inseamna. I-am promis ca nu vom mai sta niciodata in spital si cu ajutorul dr. Anca Colita si echipei sectiei de transplant medular de la Fundeni care au inteles, am reusit.
Selena atat de plina de iubire, e atat greu si mi-e dor sa-mi spuna “te iubesc, dragostea mea”, sa ma stranga in brate, mi-e dor…..
Selena atat de puternica, cu ochisorii plini de dragoste, o lectie pentru noi, o fetita aleasa de Domnul Dumnezeul Nostru pentru un canon atat de greu, doi ani si jumatate de suferinta pe care a indurat-o cu curaj si zambind de fiecare data stiind ca va veni clipa cand va trece totul, nu insa cum credeam noi ca va trece. Selena indraznesc sa spun ca s-a pregatit duhovniceste pentru aceasta plecare si ca de acolo de sus ne va calauzi, sa ne traim viata cat mai aproape de Dumnezeu. Ne-a lasat o multime de mesaje pline de intelepciune pe care incet incet le vom intelege .
Selena s-a nascut intr-o zi cand luna era pe cer si a plecat intr-o zi cand printr-o negura de nori atunci cand sufletelul ei ne-a parasit a stralucit un soare puternic, patrunzand pe fereastra dandu-i stralucire ireala, facandu-ne sa ne intrebam “cine a fost Selena?” atat de frumoasa si de blanda, de calda si plina de mila pentru suferinta noastra.
Multumim tuturor celor care au trimis dosarul clinicilor din strainatate in speranta ca de undeva vom primi un raspuns favorabil.
Multumim unei echipe de oameni minunati, deosebiti – unei multimi de prieteni si cunostinte, care au reusit sa faca cunoscut cazul Selenei la care mii de oameni au raspuns apelului de ajutor.
Multumim tuturor celor care s-au rugat si care au donat caci fiecare banut pus acolo a fost insotit de o rugaciune, speranta si multa dragoste.
Asta nu trebuie sa uitam nici unul dintre noi dragostea de oameni, sa-i iertam pe toti ce-i ce ne-au gresit si sa ne incredem in Dumnezeu chiar si atunci cand nu-L intelegem.
Dumnezeu sa o odihneasca pe Selena si pe voi toti sa va binecuvanteze!
Activitatea de ajutorare a copiilor afectati de leucemie, cancere si alte boli grave inceputa la sfarsitul anului 2009 dupa diagnosticarea Selenei o vom continua si va rog sa vizitati site-ul nostru www.aripispreviata.ro si sa ne sprijiniti actiunile, impreuna, daruind din putinul nostru putem salva o viata!
dumnezeu sa te binecuvinteze inger mic
te iubim cu totii
Bunul Dumnezeu sa aiba grija de tine, acolo sus unde esti. Nu am cunoascut-o personal, dar am o prietena care si ea are fetita bolnava de leucemie, si mi-a povestit numai lucruri frumoase destre Selena si parintii ei.
Asa m-a hotarat si cei 2 % i-am directionat catre Fundatia Aripi spre Viata. Am reusit sa conving mai multe persoane pentru a face acest lucru si ma bucur ca putem contribui, macar putin, pentru salvarea acestor copii.
Macar acolo sus nu o sa mai suferi.
Pacat ca Dumnezeu s-a hotarat sa o ia pe Selena prea repede la El.
Dumnezeu s-o ierte !!!
Te vom pastra mereu in amintirea noastra.
Ai fost si esti un exemplu pentru toata lumea.
Nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele,vestea este cutremuratoare…
Dumnezeu sa o ierte si sa aiba grija de ea!!!
Nu ma pot opri din plans!!! De ce??? De ce???? Intram zilnic sa vad vesti despre ea si ma bucuram cand citeam lucruri bune! Micuta de ea….mi se frange inima …Dumnezeu sa o odihneasca si sa ii ajute familia sa treaca peste tragedia asta!!
Nu-mi vine sa cred! Am vazut ca nu au mai existat postari in jurnal de ceva timp si speram sa nu fie ceva de rau.
Nimeni nu trebuie sa indure asa cumplite suplicii ale unei boli asa chinuitoare. Daramite un copil inocent. Este cumplit. Am un mare nod in gat si speram ca totul sa fie bine. De fiecare data cand citeam jurnalul mi se rupea sufletul pentru toate durerile pe care le presupunea tratamentul Selenei, cat ii era de greu…
Multumim Selena pentru ca ai existat aici printre noi si viata ta atat de scurta a insemnat si inseamna mai multa valoare decat reusesc multi sa transmita intr-un lung sir de ani.
Nu ma pricep la cuvinte si cuvintele sunt si asa goale in fata a ceea ce s-a intamplat.
Sper ca parintii tai Selena sa-si gaseasca alinare si sa stie ca vei fi intotdeauna langa ei si intr-o alta zi va veti reintalni.
Asa a vrut Doamne Doamne. Isi astepta ingerul.
plang, plang, plang … e foarte, foarte dureros … ma gandesc la Selena, Marele Inger, ma gandesc la voi, PARINTII, bunicii, verisorii, nepotii ei, alti Ingeri … . Dumnezeu sa va binecuvanteze! Va imbratisez cu toate IUBIREA!
Dupa plecarea lui Davidut la Ingeri nu am putut gandi altfel decat sa mi sfarsesc si eu viata …nu puteam concepe , si NU POT CONCEPE viata fara piciul meu !Cuvintele nu isi au rostul oricum , oricat de incurajatoare vor ele sa fie alaturi de durerea noastra sunt nesemnificative ! Dorul de el , de tot ce ne a legat aproape 6 anisori ne usuca zilnic putin cate putin , DAR , am tinut minte o vorba spusa de preotul care obisnuia sa l impartaseasca pe David : ” Sa dea Dzeu sa ne vedem si noi acolo unde este acum DAVID !” SELENA ESTE O CURAJOASA SI O BUNA ! COPII NOSTRII SUNT CEI MAI BUNI , SA STITI ASTA si sa nu uitati nici nu moment : EI SUNT LANGA NOI ! Stiti ? ma intrb si ma gandesc mereu daca baiatul meu plange si el dupa mine , daca si lui ii este atat de dor de noi asa cu ne este noua de el … nu putem stii acum … vom afla atunci cand ne vom reintalni pentru ca adevarul acesta este de fapt : NE AM DESPARTIT DE EI DOAR PENTRU O PERIOADA ! DUMNEZEU II ARE IN GRIJA ACUM , AU SCAPAT DE INTEPATURI ….DE PERFUZII …SAU DE IZOLARI ! DUMNEZEU SA II AIBA IN GRIJA , SA LE ALINE SUFLETELELE , SI SA I INVESELEASCA … SA NU LE FIE DOR DE NOI , SA NU PLANGA ACOLO , AU PLANS DESTUL AICI ! Putere multa NICOLETA , putere multa …
Nicoleta,ei nu plang acolo unde sunt,pentru ca totul e cu mult mai frumos decat pe pamant.Stiti si voi ca ”unde nu este nici durere,nici intristare,nici suspin…”Si macar asta este mangaierea noastra,sa stim ca s-au sfarsit chinurile lor si ca poate vom ajunge sa fim impreuna cu ei cand va veni si vremea noastra,daca vom fi atat de curati ca ei.
Imi pare rau sa-ti spun,dar ma asteptam la acest final.Mai ales ca din august nu ai mai postat nimic si de atunci asteptam plina de neliniste sa vad ce se intampla.Era de asteptat din doua motive,primul ca odata ce boala intra in om,asemenea boala,nu mai exista decat rareori sansa de vindecare iar al doilea motiv este ca din toti pacientii care nu s-au intors din Ierusalim intr-un cosciug,restul au murit aici,trimisi putin inainte ca sa nu moara acolo.Nu stiu daca exista macar unul vindecat.Si ma tot intreb desi vin cadavrele pe banca rulanta de la Hadassah,de ce sunt timisi in continuare pacientii romani acolo?!Si eu mi-am pierdut de curand cea mai draga pesoana,nu am cuvinte de lauda pentru medicul curant care nu a facut nimic-un goiom mai putin.Dar marturisesc ca ma plans citind ca Selena s-a dus la Domnul,ca sa intalneasca atitia tineri pe care i-am cunoscut in spitalul Hadassa,care s-au luptat cu boala si care,din pacate,au fost infransi.Iar noi,cei ramasi in urma lor…nu mai pot sa spun cata durere simt.Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i odihneasca pe toti,grea lupta au avut de dus.Selena,sa te rogi acolo pentru noi,inger drag!
D-zeu sa te binecuvanteze Ingerasule, caci de iertat cu siguranta nu are ce.
Sper din tot sufletul ca fostul tau coleg de suferinta,David Ionut, plecat inainte ta, te-a asteptat in cele vesnice locuri.
Acum nu aveti decat de va bucura de o viata fara suferinta.
Fiti in pace MICI INGERASI!!!1
PUTERE…PUTERE multa oameni buni si nu uitati niciodata ca sta cu ochii pe voi ca la “Big Brother”…
Nu abandonati…si faceti totul ca si cum ati fi facut impreuna cu ea…
PUTERE !!
Dragi si atat de greu incercati parinti ,
O treceam in fiecare saptamana si pe Selena Daria pe pomelnicul cu copilasi si tineri grav bolnavi , ce il duc in fiecare duminica la biserica . Nu stiu de ce dar am crezut mult ca o sa fie bine . Dumnezeu sa te odihneasca scumpa fetita si parintilor tai sa le dea putere si mangaiere . Si intr-o zi , cand va hotara Dumnezeu , sa va intalniti in acel loc plin de lumina , unde nu este nici durere , nici intristare , nici suspinare . Asa e , doar o perioada veti fi despartiti .
Va imbratisez cu toata dragostea , Dumnezeu si Maicuta Sa sa fie cu voi .Doamne ajuta .
Odihneasca-se in pace !
Acum am ajuns prima data pe acest site, Doamne, prin cata suferinta ati trecut….. m-au cuprins lacrimile…..
Si baietelul meu sufera de acceasi boala, Acum ii e bine, facem tratament odata la 3 luni dar de fiecare data cand ma uit la rezultatul analizelor, intreb de rezultatul punctiei am niste emotii……
De mult ma gandesc ca as vrea sa ajut si eu de Craciun pe cineva cu o mica donatie, dar atatia cazuri sunt, toate disperate.
Acum am gasit fundatia voastra si cum am auzit ca la Fundeni conditiile sunt mai rele decat la Timisoara unde ne-am tratat noi cred ca asta-i solutia sa acordam o sansa la cat mai multi copii investind in spitalele din Romania.
Multa putere va doresc sa continuati ce-ati inceput si sa lasati sa apare un mic ingeras in viata voastra sa va alunge putin din tristetea de acum. Si eu sunt insarcinata dar nu consider asta ca o tradare fata de baiatul meu bolnav si in caz de recidiva surioara ii mai poate salva si viata.
simt acelasi gol in suflet ca in ziua in care sotul meu mi-a spus a fetita noastra nu a mai putut… Sofia mea nu a mai putut sa indure durerea si suferinta prin care corpul ei micut trecea si a plecat la Domnul… dar ne-a lasat aici fara nici o mangaiere, fara sa o fi tinut-o nici macar o singura data in brate, sa o mangai, sa o sarut… incerc sa imi spun mereu ca asa a vrut Dumnezeu, ca asa a fost mai bine pentru ea, ca sa nu sufere mai tarziu… dar nu pot sa nu ma gandesc in fiecare clipa ca ar fi putut creste cu noi si ar fi putut fi atat de frumoasa ca Selena… ea a plecat sa fie in ceruri si sa o intampine pe Selena
dar nu inteleg nimic nimic din acest crancen cosmar; eu stiu din copilarie ca bunicii mor intai, apoi parintii, iar copiii nu mor niciodata
de ce tocmai al meu mi-a stricat visul?
Doamne, cat de frumoasa -i Selena, cat de frumoasa…
Doamne….cat de rau imi pare… cat de tare trebuie sa doara, mai tare ca orice durere fizica… va strang in brate cu toata forta mea, ma gandesc la voi…. mi se rupe inima…