SELENA DARIA VLAD

Astazi Selena noastra a mai crescut cu o luna, insa febra nu ne da pace si a facut toata ziua 38,7 si noaptea 39,6, i s-a adminstrat solutie perfuzabila pentru scaderea febrei si de la ora 14.00 a intrat pe antibiotic intravenos la 8 ore. A trebuit sa faca si vaccinul pentru cresterea leucocitelor si a mai primit o punguta de “supica” (trombocite).  Nu a mancat aproape nimic.

Tati i-a mai adus doua carticele, insa i s-au umplut ochisorii de lacrimi cand i-a spus ca trebuie sa plece.

De fiecare data cand punem termometrul, Selena se roaga la Doamne “sa nu am febra, sa nu am” si cand vede ca nu se inroseste, zambeste multumindu-I.

Multumim tuturor  pentru mobilizare.

Asa cum va spuneam duminica am terminat cura de chimioterapie insa stam la spital pentru ca avem analizele foarte scazute. Astazi Selena a primit trombocite, adica “supica” cum ii spunem noi, am facut toaleta “D-lui cateter”, l-am mai lasat fara doua fire.  E nervoasa, plange, ma intreaba “cate zile mai avem de stat?”.  Seara a inceput sa faca febra si incerc sa o fac sa stea cat mai linistita caci nu-i face bine in situatia data agitatia.

Selena a terminat ieri cura si am mai avut aseara vaccinul pentru cresterea leucocitelor. Vineri si trombocitele o luasera in jos si trebuie sa avem grija sa ne ferim de orice infectie – igiena stricta si totul consumat fiert. A mancat putin mai bine, pofteste la multe insa nu poate manca mult. Ne supara putin tusea si astazi am observat mai multe fire de par pe pernita ei. Sta toata ziua pe picioarele mele si vrea sa nu avem nici o vizita din partea doamnelor asistente. I-au trezit interesul doua carticele cu autocolante pe care le-am lipit impreuna dupa amiaza. Dimineata ne-am rugat amandoua la Doamne, Doamne sa ne ajuta sa se faca bine, sa-i dea curaj si sa ne alunge teama!
Doamne ajuta!
Multumim tuturor pentru gandurile bune si sprijin!

Astazi ne-am pregatit, am avut punctia lombara cu administrare de tratament citostatic pe coloana. Am tinut-o si i-am spus sa nu se miste pana ne pune d-na doctor un leucoplast la spatuc sa ne facem bine mai repede. A stat micuta. Apoi, a trebuit sa stea nemiscata inca trei ore caci asta este procedura. “Cate zile mai trebuie sa stam aici? Vreau acasa la noi!”.

Dupa patru zile Selena a mancat cinci linguri de ciorbica si trei de piure, a slabit mult. Este extenuata si imi spune mereu secretul ei:“Imi vine sa plang si nu vreau sa mai stau niciodata aici”. Astazi a avut si o injectie intramusculara si vaccinul pentru cresterea leucocitelor si “Of Doamne cat m-am saturat si nu mai vreau sa ma intepe”.

Astazi am facut toaleta la cateter si am scos o parte din fire. Am continuat tratamentul cu citostatice si Selena este foarte ametita, nu vrea sa manance si sa faca nimic.

La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor, sa aveti o primavara frumoasa si numai bine!

Selena s-a trezit plangand ca nu vrea sa mergem la spital. Mi-a spus ca vrea sa doarma pana la pranz. Am ajuns la spital unde am facut hemograma (“ciupul” in degetel) si am inceput o noua cura de chimioterapie in care o multime de citostatice i s-au administrat alternativ. Datorita numarului scazut de leucocite am facut si un vaccin. Din nou l-a pus pe tati sa-i aduca geanta cu jucarii si nu s-a jucat cu nici una.

Selena nu a mai facut febra, astazi am facut si punctia medulara. Foarte deprimata, a tipat tot timpul ca vrea acasa. Seara am plecat acasa si ne intoarcem dupa wekend sa incepem a doua cura de chimioterapie…

Dimineata ne-am intors la spital, febra a revenit, trebuia sa facem punctie medulara si nu am mai avut cum. Si trombocitele (globulele rosii) scazusera. Am facut analize si febra se pare ca e de la o viroza. Selena nu are chef de nimic. L-a pus pe tati sa-i aduca o geanta de jucarii de acasa si nici nu vrea sa se uite la ele. Din cand in cand se uita la desene, insa cel mai mult sta cu ochisorii inchisi pe picioarele mele, sperand sa nu ne deschida nimeni usa. M-a pus sa incui usa cu cheia si cand a vazut ca tot intra d-nele asistente si d-na doctor mi-a spus ca s-a gandit si ea nu crede ca eu incui usa, ca nu are cum sa aibe atat lume cheia noastra si apoi a venit cu solutia sa pun un scaun in usa, sa fim sigure ca n-o sa intre la noi. E trista , insa eu stiu ca micuta mea curajoasa va reusi.