Marti – 3 mai

Chiar daca analizele noastre sunt scazute si e suparata ca trebuie sa stam internate si nu uita de 100 de ori pe zi sa ma intrebe cand plecam acasa, Selena ma pune sa o imbrac “aranjeaza-ma putin” si ne plimbam pe culoare, topaie si in sala de oaspeti dam cate un spectacol – banda de alergare pentru adulti a devenit scena ei, eu cant si ea danseaza. Uneori avem si spectatori care o aplauda si se rusineaza cand ii spun bravo.
Luni ne-a vizitat un clovn care i-a daruit un balon floricica si unul inimioara, le-a plimbat toata ziua dupa ea si mi-a spus ca s-a hotarat: “sa fac scoala pentru clovni mami, sa inveselesc copiii din spitale”. A fost foarte impresionat d-l clovn cand i-am tradus ce a spus Selena, a spus ca un copil asa mic care gandeste asa e o minune.
Tot ieri am avut vizita echipei de medici si Selena a daruit d-lui Profesor un clovn pictat de ea si dansul a luat-o in brate si emotionat i-a multumit din inima.
Astazi ne-am petrecut mai mult de doua ore cu d-na Shely voluntar la o fundatie, care a venit sa viziteze bolnavii si care avea emotii ca era prima zi. Insa a spus ca intalnind-o pe Selena atat de plina de viata si a spus “reala” se gandeste ca a luat decizia potrivita, caci se gandea ca nu va face fata.
Isi ia cumintica toate siropelele, se bosumfla cand trebuie sa plece tati acasa sa aduca cate ceva si mi-a spus ca “eu as merge aici la gradinita, dar nu vreau sa invat limba asta, ca eu vreau acasa la noi”.
Va multumim tuturor! Bunul Dumnezeu sa ne ajute!