Miercuri – 1 iunie

La multi ani tuturor copiilor!
Cum privim in ochii curati ai copiilor nostri si ne dorim pentru ei tot binele din lume si ce greu este cand ei lupta cu cancerul si copilaria lor insemna cure de chimioterapie si durere iar spitalul este a doua lor casa.
Astazi ne-am internat din nou si ne pregatim de un nou bloc de chimioterapie, unul mai greu spun medicii! De fiecare data cand ne internam ochisorii ei se umplu de tristete si apoi se schimba intr-o privire plina de acceptare ca o supunere in fata destinului. Atunci cand nu mai poate plange, ma roaga sa o alint isi doreste sa fie iar bebelus iar eu ma gandesc de multe ori ca ea stie bine ca atunci cand era mica nu trecea prin asta si de aceea are aceasta mare dorinta!
Dupa ce a plans, a inceput sa-si faca bagajele ca un om mare, incercand sa nu uite nimic! Ti se rupe sufletul, cu greu ne putem stapani! Ea stie ca vrea sa se faca bine si ca ii e dor de casuta noastra, ce vrea sa-i bata vantul prin par si sa se joace cu verisoara ei, ea nu vrea sa stam aici atatea luni. Eu ii spun sa ne rugam la Bunul Dumnezeu sa ne ajute si ca ne vom intoarce acasa la noi cand va veni timpul!
Are ata de mult curaj, Dumnezeu s-o aiba in paza!
Va multumim pentru tot ajutorul!
Doamne ajuta!