Incepand de luni dupa maratonul din weekend de trombocite si transfuzii, Selena si-a revenit , analizele la sange au iesit mai bine. Din cauza vaccinelor facute au aparut dureri mari de oase si articulatii pe care le calmam cu nurofen. Tusea nu ne-a lasat inca si in continuare luam siropel. Avem atatea siropele – de fetita cuminte, de fetita frumoasa, de fetita desteapta, avem chiar si unul nou pe care l-am denumit dupa atitudinea Selenei fata de el, siropelul – “n-am nici un chef”.
Astazi am avut punctia medulara si dupa amiaza am plecat spre casa, dupa 32 de zile de spitalizare, in care am mers de doua ori cate doua zile acasa. Abia astepta.
Cand am iesit din camera si am plecat spre lift mi-a spus sa nu merg repede, sa o tin de manuta.
Cand am iesit pe usa spitalului mi-a spus “Nu ma mai tine de mana, pot sa merg singura”, “Uite mami a iesit si soarele”.
Nu am acordat niciodata o importanta deosebita lacului de la Fundeni, insa ieri Selena mi-a oferit o lectie, lectia de a ma bucura de tot ce ne inconjoara.Cand eram pe pod la Fundeni a spus “Ce mult ma bucur ca pot sa vad, iar lacul”.
Doamne ajuta!
Multumim tuturor!
Bravo Selena! Dai o lectie de viata oamenilor mari.