Duminica – 10 aprilie

Astazi am mers dimineata la clinica, i-au recoltat analize si la pranz am
intrat la terapie, i-au facut anestezie si apoi punctie medulara si punctie lombara.
Pana s-a trezit si s-a dezmeticit a durat aproape doua ore, am ajuns inapoi la
apartament in jurul orei 17.00. A plans mult. Nu s-a simtit bine si pana spre ora
noua a varsat de 8 ori, i-a fost foarte rau. Mi-a spus ca i-ar fi placut sa nu fie
spitale aici, insa s-a bucurat ca “macar nu m-au intepat”. A stat cu perfuzia la
calculator pana ne-a chemat in sala de terapie. Mi-a marturisit ca-i este foarte
frica si ca nu intelege de ce e bolnava, m-a intrebat “ce boala am, de ce nu ma
fac bine odata? “, “am crezut ca venim in excursie!” Vreau inapoi la noi acasa!”.
E foarte greu se maturizeaza mai mult si mi-a spus ca ea nu ar vrea sa aibe un
copil bolnav care sa mearga mereu, mereu la spital. Pentru mine e dureros ca
gandeste astfel desi are numai cativa anisori. La clinica ne-au programat din nou
marti.