Marti – 5 iulie

In timpul ultimei cure de chimioterapie Selenei i-a cazut tot parul si a fost cateva zile plansa si trista din cauza asta, planuindu-si cum se va coafa cand ii va creste si cat de lung il va lasa sa creasca. Apoi s-a mutat la parul bunicii  si i-a spus in repetate randuri ca ei nu-i place ca il are alb, sa nu mai imbatranesca. A avut dureri si stari de rau si a trebuit sa primeasca multe calmante, atat siropele cat si intravenos. Dupa aceasta cura de chimioterapie cu ajutorul Bunului Dumnezeu am facut transplantul de celule stem. Doctorii si tot personalul s-au purtat minunat cu ea. Toti ne-au spus ca se roaga pentru sanatatea ei. Sora Maria i-a adus baloane, papusi si alte jucarii care au incantat-o mult. Toti si-au scris urarile si mesajele pe o coala de hartie pe care am lipit-o in camera Selenei. Sunt gesturi atat de simple dar care conteaza atat de mult.

Asteptam ca organsimul Selenei sa inceapta sa-si revina incet, incet si cu multa rabdare – spun doctorii si constientizam si noi, sistemul imunitar fiind acum foarte slabit. Peste cateva saptamani vom avea primele raspunsuri si rezultate in ceea ce priveste transplantul. A primit tot timpul antibiotice si multe siropuri antivirale, impotriva fungilor, durerilor de oase si articulatii si de burtica. De trei zile a inceput sa manance putin insa regurciteaza de cele  mai multe ori, stomacelul reactioneaza, daca nu a putut manca o perioada. O doare gatul de la mucozita si a fost tare bucuroasa ca d-na doactor i-a dat voie sa se dreaga cu putina inghetata.

In fiecare zi face vaccinul pentru cresterea leucocitelor si primeste cate 5 unitati de supica (trombocite). A avut nevoie si de cateva transfuzii de sange, insa este normal.

Doctorii spun ca toate aceste reactii sunt normale, ca Selena reactioneaza bine, se bucura cand o vad ca este activa, facem ture de holuri si dimineata si seara si vizitam pestisorii pe care ii hranim.

Cel mai mult isi doreste sa ne intoarcem acasa. Vineri am impartasit-o si cand a intrebat-o parintele daca ii e dor de casa, cu glasul innecat si cu lacrimi in ochi a spus ca da. Si noaptea in somn imi spune ca vrea acasa.

Suntem tot timpul langa ea si ne jucam, coloram, desenam – cand incepe sa-i fie rau imi spune “pauza, un pic pe picioare, ca mi-a ametit capul”, dar este o curajoasa si o puternica.

Va multumim tuturor pentru sprijin si mesajele pline de speranta care ne dau curaj in momentele grele.

Doamne ajuta-ne!

This entry was posted in Mic jurnal. Bookmark the permalink.

10 Responses to Marti – 5 iulie

  1. Asa, buburuza, sa lupti sa te faci bine! Iti tin pumnii :-)

    • Vlad Nicoleta says:

      Multumim mult!

    • Yaya says:

      Yay! I love your contests – I deiedcd to do my contest (when I have 100 followers) based on yours!I started life 2 grandparents short – my maternal grandmother died of cancer when my mother was 16, and my paternal grandparents divorced before I was born. That didn’t stop my remaining grandparents from supplying all the love and care I needed though. My paternal grandmother lived right next door and she was always there when we needed her, and my maternal grandfather watched my sister and I just as often, and he would take us out to his small greenhouse and teach us how to talk to plants and make them grow.My grandfather died in 2007 after complications with pneumonia, and my grandmother died October 4th of this year after a brain hemorrhage. I never got to say a last goodbye to either of them while they were still alive.But while I mourned the loss of my grandmother, I realized that I was actually very lucky. She had been present in May of this year when my boyfriend of three years proposed – as were his grandparents.So I am most thankful for my fiance’s grandparents Eva and Ed because since the first day they met me (which was actually the weekend my grandfather died) they have treated me like their own flesh and blood, and helped us get through the good and the bad, and were there for me after my grandmother died.

  2. Dan Danake says:

    Ce-a fost mai greu a trecut. Trebuie doar putina rabdare pana ce valorile sangelui revin la normal. Cand va putea manca mai bine, puteti evita trombocitopenia prin alimentatie si odihna. Insanatosire grabnica Selena

  3. dana d says:

    OOOOOOOOooooooooo, ma bucur mult de tot! – ca am facut transplantul! Va fi BINEEEEEEEEEEEE! te iubim micule Inger !

  4. sofia says:

    Felicitari, Selena! Ai fost puternica si ai trecut cu bine cel mai greu examen din viata ta. Mult noroc !

  5. lenuta says:

    felicitari si mulllta sanatate sunt foarte fericita cand aud copiii ca pot invinge boala scriu cu multa tristete si cu lacrimi in ochi ,nepotica mea are 8 ani si pe 1 iulie 2011 a fost diagnosticata cu acceeasi boala care in aceasta perioada este sub tratament la spitalu fundeni si ne rugam cu toti sa porneasca pe drumul cel bun .DUMNEZEU ESTE SPERANTA SI CU CREDINTA SI NU IN PRIMUL RAND CU AJUTORUL DOCTORILOR CARE PRIN DARUL LOR sa ne ajute si noua sa putem invinge acceasta cumplita boala ….VA MULTUMESC SI MULLLLLTA SANATATE LA TOATA LUMEA !!!!!!!!!!!!!

    • Vlad Nicoleta says:

      Chiar si dupa transplant drumul catre vindecare este lung si anevoios, avem credinta si nadejde in Doamne Doamne. Sper ca fetita sa raspunda la chimioterapie si sa nu aiba nevoie de transplant niciodata. Doamne ajuta!

      • lenuta says:

        multumim frumos si bunul dumnezeu sa ne ajute ,sunt niste copii nevinovati dar ce doamne doamne ne da trebuie sa primim si sa luptam …DUMNEZEU SA VA AIVA AN PAZA LUI SI MA ROG CU MULLTA CREDINTA SI PT SELENA SI BIENCUTA si toti copii loviti de aceasta cumplita boala.

Leave a Reply to Dan Danake Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>