Am mers la spital pentru hemograma, ca sa putem incepe tratamentul cu citostatice pastile, sa ni se stabileasca dozele. Desi i-am aratat ca nu luam bagaje cu noi nu ne-a crezut ca nu ramanem. A vrut sa impartim cu d-na doctor un secret, duminica cand ne-am trezit plasturele de la cateter se desprinsese si a fost foarte speriata, insa i-am explicat ca punem altul si nu-i nimic. Spunea “nu vreau sa-mi iasa din piept si sa-mi curga sange, nu vreau sa ma opereze iar”. Fiindca e rece si nu putem sta afara, cand ne-am intors am facut amandoua un peisaj cu lalele, ghiocei, unelte de primavara, fluturi si inimioare, le-am lipit pe hartie colorata si i-a placut foarte mult. Tot timpul ne vorbeste despre cat de mult ne iubeste si se alinta, vrea in brate ca bebelusii si sa se faca bine. Obosita a dormit pana spre sapte seara, dupa care ne-am uitat la “dese”, a mancat, am decupat si am convins-o sa ne bagam la nani, desi nu prea voia dupa atatea ore de somnic.
Multumim tuturor pentru implicare si pentru sprijin!
Doamne ajuta!
Poti salva o viata cu un gest marunt! Cat valoreaza oare zambetul unui copil?
esti cea mai curajoasa fetita din lume Selena
te iubim toti