SELENA DARIA VLAD » ionut.dumitru

Marti – 5 iulie

ionut.dumitru — Wed, 06 Jul 2011 07:26:38 +0000

In timpul ultimei cure de chimioterapie Selenei i-a cazut tot parul si a fost cateva zile plansa si trista din cauza asta, planuindu-si cum se va coafa cand ii va creste si cat de lung il va lasa sa creasca. Apoi s-a mutat la parul bunicii si i-a spus in repetate randuri ca ei nu-i place ca il are alb, sa nu mai imbatranesca. A avut dureri si stari de rau si a trebuit sa primeasca multe calmante, atat siropele cat si intravenos. Dupa aceasta cura de chimioterapie cu ajutorul Bunului Dumnezeu am facut transplantul de celule stem. Doctorii si tot personalul s-au purtat minunat cu ea. Toti ne-au spus ca se roaga pentru sanatatea ei. Sora Maria i-a adus baloane, papusi si alte jucarii care au incantat-o mult. Toti si-au scris urarile si mesajele pe o coala de hartie pe care am lipit-o in camera Selenei. Sunt gesturi atat de simple dar care conteaza atat de mult.

Asteptam ca organsimul Selenei sa inceapta sa-si revina incet, incet si cu multa rabdare – spun doctorii si constientizam si noi, sistemul imunitar fiind acum foarte slabit. Peste cateva saptamani vom avea primele raspunsuri si rezultate in ceea ce priveste transplantul. A primit tot timpul antibiotice si multe siropuri antivirale, impotriva fungilor, durerilor de oase si articulatii si de burtica. De trei zile a inceput sa manance putin insa regurciteaza de cele mai multe ori, stomacelul reactioneaza, daca nu a putut manca o perioada. O doare gatul de la mucozita si a fost tare bucuroasa ca d-na doactor i-a dat voie sa se dreaga cu putina inghetata.

In fiecare zi face vaccinul pentru cresterea leucocitelor si primeste cate 5 unitati de supica (trombocite). A avut nevoie si de cateva transfuzii de sange, insa este normal.

Doctorii spun ca toate aceste reactii sunt normale, ca Selena reactioneaza bine, se bucura cand o vad ca este activa, facem ture de holuri si dimineata si seara si vizitam pestisorii pe care ii hranim.

Cel mai mult isi doreste sa ne intoarcem acasa. Vineri am impartasit-o si cand a intrebat-o parintele daca ii e dor de casa, cu glasul innecat si cu lacrimi in ochi a spus ca da. Si noaptea in somn imi spune ca vrea acasa.

Suntem tot timpul langa ea si ne jucam, coloram, desenam – cand incepe sa-i fie rau imi spune “pauza, un pic pe picioare, ca mi-a ametit capul”, dar este o curajoasa si o puternica.

Va multumim tuturor pentru sprijin si mesajele pline de speranta care ne dau curaj in momentele grele.

Doamne ajuta-ne!

Luni – 6 iunie

ionut.dumitru — Wed, 08 Jun 2011 06:52:26 +0000

De vineri Selena a inceput o noua cura de chimioterapie, una mai grea spun medicii si mai lunga ca durata decat ultimele. Ieri a avut si punctie lombara pentru a i se administra citostatice si a se da spre analiza lichidul cefalorahidian, urmand peste patru zile sa repetam procedura. Noi i-am spus ca procedura consta in lipirea unui plasture cu tratament pe spate ca sa-l facem bine si pe el dar tot plange caci se sperie cand o ia ameteala de la substantele cu care o anesteziaza, tipa tot tipul “tine-mi capul, tine-ma, tine-ma” si apoi adoarme. Ieri fiindca era adormita i-au facut si toaletarea cateterului si a fost multumita de asta mi-a spus ca a fost o idee minunata, ca ea nu avea chef. Este foarte obosita, are dureri mari de oase si primeste pe langa tratamentul chimio si calmante si preventiv antibiotic pentru plamani. E foarte nervoasa si plange, vrea sa mergem acasa. Ne jucam cu hartie creponata – decoram camera, cu papusile si printul lor, nu stiu ce jocuri sa mai inventez. Zilnic se uita la povesti si a invatat mult din ele pe de rost.

Astazi ne-a vizitat si un clovn dar nu prea a avut chef, chiar s-a suparat cand a intrebat-o daca ii face lui cadou printul si o printesa, este foarte sensibila.

Perioada de transplant se apropie si ne rugam sa fie bine! Trebuie sa fie bine, totul cu Voia Domnului, cu multa rabdare si incredere!

Cea mai mare bucurie a fost reintoarcerea bunicii la noi, cu cadouri si jucarii de la prietenii nostri dragi si cu poze cu verisoara ei de care ii este atat de dor si pe care spera s-o poata invata chiar ea sa mearga.

Va multumim tuturor!

Doamne ajuta!

Duminica – 29 mai

ionut.dumitru — Mon, 30 May 2011 13:09:03 +0000

Ne-am intors de la clinica epuizati, Selena a primit din nou citostatice pe coloana si s-au facut testele la sange . Avem o scurta perioada de recuperare dupa atata chimioterapie. Trupusorul ei micut trebuie sa-si revina. Asculta atenta tot ce ii spunem si se straduieste sa manace tot ce-i dam, inventam tot felul de jocuri eu sunt Tina, a e Bibi si tati e Alex din desenele animate si uite asa ea ne spunem ce sa facem si noi ii dam mancarica. Astazi de exemplu s-a straduit sa mance doua mere si peste si spunea mereu “mm ce bune sunt,o sa mananc in fiecare zi” si noi speram sa fie asa.

Uneori are niste stari pe care mititica nu stie sa le descrie si lipsita de vlaga spune ca ne iubeste mult si vrea sa se faca bine mai repede.

In cursul saptamanii trecute cand nu a fost foarte cald am fost si un pic turisti in sensul ca impreuna cu o familie deosebita am vizitat zidul plangerii si vineri am vizitat Sfantul Mormant ,Golgota si Piatra Ungerii.

Nu sunt cuvinte, Selena a spus in fata Sfantului Mormant inainte de a intra “eu o sa ma intorc aici de multe ori, o sa mai vin”. Foarte mult nu am putut sta pentru ea e foarte greu acoperita din cap pana in picioare cu mascuta pe fata, dar din suflet ma bucur ca am putut sa o duc, Bunul Dumnezeu ne-a ajutat .

Plange mult cand facem toaleta cateterului e foarte speriata de asta, are grija de el si spune ca-si doreste sa nu mai aiba niciodata cateter sau branula! Este atenta la tot ce vorbim si de multe ori ne pune intrebari care ne blocheaza, intreaba daca vom putea sta aici, daca avem bani, ocazional cand o iau la magazin ma intreba ca un om mare “e scump mami?”

Nu va vom putea multumi niciodata indeajuns pentru sprijin!

Doamne ajuta!

Luni – 25 aprilie

ionut.dumitru — Tue, 26 Apr 2011 09:07:18 +0000

Ieri am avut parte cu totii de o surpriza. D-na doctor ne-a spus ca putem merge la apartament pana marti dimineata. De fapt surprizele au inceput de sambata cand seara tarziu maia a foat in cetate la maicute unde a primit un cozonac, oua rosii si cadouri pentru Selena. Dumnezeu ne binecuvanteaza fiecare minut si atat de mult si-a dorit Selena oua rosii si a primit, si-a dorit acasa de Paste si Domnul ne-a adus acasa. A fost minunat, am iesit putin cu mascuta la plimbare, am luat masa si a spus “sunt cea mai fericita, este cea mai buna masa de Paste”. Inainte de a pleca din spital a vizitat-o si iepurasul si “intocmai ce mi-am dorit, cum a stiut mami?”. Iepurasul i-a adus acuarele, o papusica si doua baloane. Astazi a dormit toata dupa amiaza, am stat afara in jurul a un sfert de ora si avrut in casa. Acum oboseste mai mult, are dureri de cap, de picioruse si abdominale. Seara am facut baita si a trebuit sa schimbam doua dintre pansamentele cateterului, al treilea era in stare buna si cu ochii plini de lacrimi, intinsa pe pat a spus “parinti va rog cu calm”.
Multumim pentru toate mesajele frumoase si va dorim tuturor Paste linistit si multa sanatate!
Doamne ajuta!

Vineri – 22 aprilie

ionut.dumitru — Tue, 26 Apr 2011 09:05:50 +0000

De sase zile Selena sta conectata la infusomate cu multe perfuzii. Tratamentul merge bine, insa este foarte greu sa-i explici ca totul se face pentru ca ea sa se faca bine. Facem plimbari pe culoare si in camera de oaspeti unde este un acvariu mare si deja si-a ales cativa pestisori favoriti. Vrea sa facem si acasa un acvariu, la ea in camera. Astazi a vizitat-o d-na educatoarea si impreuna au vopsit cateva oua cu acuarelele. “Nu mai vreau sa stau aici niciodata, vreau sa ma fac bine fara spital” asta ne repeta si ca “imi vine sa plang mami, iti spun ca va iubesc mult si-mi vine sa plang”.
Multumim tuturor pentru sprijin si va dorim Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi!
Doamne ajuta!

Marti – 12 aprilie

ionut.dumitru — Fri, 15 Apr 2011 07:40:50 +0000

Astazi ne-am trezit si am plecat cu autobuzul la clinica. A inceput sa planga insa i-am explicat ca nu o inteapa ca vedem cum au iesit analizele si ne intoarcem la apartament. Inca nu s-a obisnuit aici la intrarea in spital treci prin doua filtre de soldati unde ti se verifica geanta, bagajul si treci prin detectorul de metale. Nu vroia sa treaca singura si pana la urma m-au lasat cu ea.
Am vorbit cu medicul care ne-a spus ca analizele la sange au iesit in paramentri buni, iar analiza la maduva nu a iesit inca. Duminica mergem din nou la alte analize. Tratamentul cu citostatice il luam in continuare, iar durerile de cap ne-a spus ca este posibil sa le aiba de la atatea punctii.
Seara a vorbit putin cu tati pe mess apoi a adormit in timp ce o mangaiam in talpi. Peste noapte a fost foarte agitata si aproape doua ore a plans si nu a putut dormi. Mi-a spus cand s-a trezit ca visat ca-i este rau.
Multumim din suflet pentru sprijin! Doamne ajuta!

Luni – 11 aprilie

ionut.dumitru — Fri, 15 Apr 2011 07:39:24 +0000

Deoarece nu mancase de sambata seara Selena s-a trezit, spunand ca-i e fomica. Semn bun, i-am dat sa manance si pe la pranz am iesit cu ea putin in parc, am plimbat-o la aer si i-a facut tare bine. Am reusit sa ne conectam la internet si a stat cu tati pe messenger. A avut mari emotii, cu ochii in lacrimi tot timpul. Ne-am jucat apoi un joc in care ne prefaceam ca din cealalta camera vine tati si intreaba “ce fac fetele mele?” Mi se rupe inima insa trebuie sa vedem rezultatele acestor investigatii si sa o facem bine pe Selena. I-am explicat ca va trebui sa mai venim aici sa facem tratament, dar ca va fi bine, se va face bine.
Ma intreba cine are grija de tati, “ce mila imi e de tati, cine ii pune lui sa manance, cu ce se imbraca” Nu stiu de unde ii vin ideile astea. In seara asta a stat si cu veri si matusa pe mess si a fost fericita si trista in acelasi timp. Le-a transmis toata iubirea ei, pupici, multa dragoste.
A vazut si reportajul de la antena 1 a fost foarte emotionata si i-am spus ca multi oameni buni ne-au ajutat si parca plecase undeva departe se uita la mine plina de duiosie si nu stiu cum sa va spun!
Multumim tuturor! Doamne ajuta!

Duminica – 10 aprilie

ionut.dumitru — Fri, 15 Apr 2011 07:36:11 +0000

Astazi am mers dimineata la clinica, i-au recoltat analize si la pranz am
intrat la terapie, i-au facut anestezie si apoi punctie medulara si punctie lombara.
Pana s-a trezit si s-a dezmeticit a durat aproape doua ore, am ajuns inapoi la
apartament in jurul orei 17.00. A plans mult. Nu s-a simtit bine si pana spre ora
noua a varsat de 8 ori, i-a fost foarte rau. Mi-a spus ca i-ar fi placut sa nu fie
spitale aici, insa s-a bucurat ca “macar nu m-au intepat”. A stat cu perfuzia la
calculator pana ne-a chemat in sala de terapie. Mi-a marturisit ca-i este foarte
frica si ca nu intelege de ce e bolnava, m-a intrebat “ce boala am, de ce nu ma
fac bine odata? “, “am crezut ca venim in excursie!” Vreau inapoi la noi acasa!”.
E foarte greu se maturizeaza mai mult si mi-a spus ca ea nu ar vrea sa aibe un
copil bolnav care sa mearga mereu, mereu la spital. Pentru mine e dureros ca
gandeste astfel desi are numai cativa anisori. La clinica ne-au programat din nou
marti.

Sambata – 9 aprilie

ionut.dumitru — Fri, 15 Apr 2011 07:34:23 +0000

Despartirea de tati a fost foarte grea, cumplit de greu, dupa ce a vazut ca
nu trece cu noi la aeroport a izbucnit in hohote de plans, toata lumea a intrebat
si a fost impresionata de ea. Plangeam toti, insa este necesar sa vedem in cat
timp trebuie sa facem transplantul. Am linistit-o promitandu-i ca ne vom vedea
repede cu tati, ca trebuie sa facem cateva analize. Am ajuns cu bine la Ierusalim,
insa Selena a fost foarte agitata si ochisorii plini de tristete. Pe drumul dintre Tel
Aviv si Ierusalim a adormit si am urcat cu ea adormita in apartament.
I-a parut tare rau ca nu a putut merge la concertul pentru ea si l-a intrebat
pe tati daca a fost frumos si daca au fost si copii.

Multumim tuturor pentru mesajele trimise! Doamne ajuta! Si va raspund ca
si eu cred ca Doamne Doamne ne va ajuta sa trecem cu bine!

Vineri – 8 aprilie

ionut.dumitru — Fri, 15 Apr 2011 07:32:58 +0000

A facut doua cure de chimioterapie pentru recidiva in care Selena a primit
doze din mai multe citostatice unele de 5-6 ori mai mari decat in curele de acum
doi ani. A stat conectata ore, uneori zile si nopti la aparate insa a avut inca o data
puterea si curajul de a lupta pentru viata. Aplazia medulara a fost foarte grea,
insa Slava Domnului a trecut peste. Cand avea dureri foarte mari si ii era rau ma
punea sa-i dau cu mir pe frunte, pe manute si pe picioruse.
Insa sansele de a se vindeca prin chimioterapie sunt reduse iar leucemia
oricand poate intra intr-o evolutie galopanta si nu putem astepta.
Pentru a stabili date cat se poate de precise in legatura cu urmatoarea
etapa a tratamentului si detaliile privind procedura de transplant, am plecat cu
Selena sa facem o evaluare completa.
Ne rugam timpul sa fie de partea noastra, Selena sa primeasca tot ajutorul
de care are nevoie atunci cand trebuie. Desi ii e greu si si-ar dori sa vina si tati cu
noi isi face curaj, se agata cu speranta de fiecare cuvant si spune “ma fac bine
mama, va iubesc si ma fac bine”.
Nu vor exista niciodata cuvinte prin care noi sa va putem multumi
indeajuns, insa cu totii aflam prin Selena ca stim cum sa traim si ca nu suntem
singuri, niciodata!
Doamne ajuta!